duminică, 20 ianuarie 2008

EVOLUTIA STATULUI ROMANESC TERRA BLACHORUM SAU TARA VALAHILOR.

Foto : Moneda de aur din timpul imparatului Constantin cel Mare

FOTO:Unitati administrativ teritoriale ale Daciei in timpul imperiului roman de rasarit(Romania) cu capitala la Constantinopol.









FOTO:Constantin cel Mare fondatorul Constantinopolului







Primul Cezariat crestin de Constantinopol al lui

Constantin cel Mare(313).




Constantin cel Mare inaugureaza inovatia in conducerea mondiala prin constituirea primei capitale crestine a lumii.Dupa acest eveniment lumea se modifica ireversibil iar crestinismul obtine terenul fertil si protectia statului pentru a avansa in intregul areal conoscut al vremii.




Dupa caderea Romei , Romania lui Constantin ramane practic singura putere politica si militara in lume ce controleaza teritorii pe trei continente(Europa, Asia si Africa).
Romanii din sudul Dunării sunt primii care apar în izvoarele scrise, cel mai frecvent în cele bizantine. Prima atestare teritoriala se face deja in timpul imparatului Mauritiu(582-601)care a batut pe avari in Panonia si avanseaza pe Tisa cu generalul Prisco,restabilind granita originala a primului imperiu roman pentru Transilvania si Transcarpatia si facand astfel ca acest teritoriu sa reintre in zona influentei bisericii ortodoxe de Constantinopol.




O alta ciocnire cu avarii se inregistreaza in anul 626 in timpul dinastiei lui Eracliu (610-711)cand acestia ajung pana la Constantinopol ,iar imparatul Eracliu cu patriarhul Sergiu obtin o stralucita victorie obligand pe avari sa se refugieze in Panonia.Tot in timpul acestei dinastii,mai precis in anul 685(perioada lui Constantin IV)in urma unei aliante le este permis bulgarilor sa emigreze de pe Volga pe teritoriul statului bizantin.Este vorba despre teritoriile din nordul Marii Negre Din punct de vedere politic, după 1018, întregul teritoriu aparţinea Imperiului Bizantin.




De mentionat ca in anul 1001 este incoronat si increstinat ca vasal al Bizantului regele Stefan al Ungariei,coroana acestuia avand diadema cu decoratie de stil romano-bizantin, ceea ce atesta permanenta influenta a Constantinopolului si in Panonia.




Al doi-lea Cezariat(sau tarat)1094-1258.




Evolutia statului Vlaho-bulgar .Din istoria romaneasca a Bulgariei.Redesteptarea nationala.





Prezenţa românilor este atestată si în 1094, când, cu ocazia unei campanii a Cumanilor contra Bizanţului, românul Bădilă/Pudilă, l-a înştiinţat pe împărat despre incursiunea duşmană. Localitatea Budila care probabil poarta numele acestuia se gaseste si azi in Transilvania, judetul Brasov .




Potrivit Anei Comnena si cronicarilor bizantini, românii i-au călăuzit pe cumani prin pasurile munţilor . Peste aproape o jumătate de veac, în 1166, împăratul Manuel I Comnenul a recrutat din mijlocul românilor o oaste pentru a lupta împotriva ungurilor.Este prima atestare documentata de lupta a romanilor impreuna cu Bizantul impotriva maghiarilor care prin regele lor Geza(1141-1162)au inceput presiunile si incursiunile sangeroase in Transilvania.
O creştere a obligaţiilor fiscale(adica tributuri) impusă de regele
Isaac II Anghelos, care îşi pregătea nunta cu fiica regelui Ungariei, a declanşat in cele din urma o răscoală a românilor sud-dunăreni în 1185, în alianţă cu putini bulgari. Rolul prevalent si majoritar al românilor în răscoală este bine descris de izvoarele bizantine care relatează cu detalii evenimentele,unde conducătorii răscoalei au fost doi frati: PETRU si ASAN. Impăratul a respins cererile făcute în numele comunităţilor româneşti, si ca urmare cei doi au organizat răscoala iar Petru s-a încoronat. După o serie de campanii conduse de generali mai putin credinciosi bizantului si mai mult înclinaţi spre trădare, împăratul s-a hotarat sa conduca personal o campanie în 1186. Fratii Petru si Asan s-au refugiat în nordul Dunării, o regiune cunoscuta pe hartile bizantului ca zona Marii Valahii, unde au cerut ajutorul cumanilor (un popor migrator care se aseamana etnic si ligvistic cu turcii si secuii) care au migrat pana in Macedonia in localitatea care le poarta si numele (Kumanovo). La reintoarcerea lui Petru si Asan cu intariri militare acestia au recuperat teritoriile ocupate de bizantini, în condiţiile în care împăratul a lăsat garnizoane reduse destinate apararii. În anul următor s-a consumat o nouă bătălie între cele două armate, care s-a soldat cu victoria bizantină. Luptele au continuat şi în anii următori, dar împăratul nu a mai obţinut nici o victorie decisiva impotriva romanilor. Românii astfel s-au întărit în regiunile muntoase în cetăţi şi fortificaţii puternice. Caderea de pe tron a lui Isaac II Anghelos a uşurat mult efortul depus de români, din cauza că trupele bizantine au fost chemate în Constantinopol pentru a întări autoritatea si protectia noului împărat Alexios al-III-lea.
Asan şi Petru au fost asasinaţi de boierii lor dornici de avere si putere dar cu putin discernamant in conducerea statului în 1196 şi respectiv 1197. Vazand cele petrecute, cu multa inteligenta si abilitate Ioniţă Caloian a preluat conducerea statului şi a desăvârşit construcţia Cezariatului(sau ţaratului )vlaho-bulgar. El a extins graniţele de la Dunare până la Marita, de la Marea Neagra până la Vardar. A obţinut chiar de la papă recunoaşterea sa ca rege atat al bulgarilor cat şi al românilor (titlul de împărat nu i-a fost recunoscut chiar daca acesta domnea ca roman si peste bulgari iar statul lui controla un teritoriu comparabil cu cel bizantin).
În timpul domniei lui Ionita Caloian(1197-1207) s-a petrecut un eveniment crucial pentru istoria universală, si anume, cea de-a patra cruciadă, care s-a sfârşit în 1204 cu cucerirea
Constantinopolului de către cruciaţi şi înfiinţarea Imperiului latin. Între noua structură politică şi cezariatul(ţaratul) vlaho-bulgar exista granita directa si aproape inevitabil au existat o serie de conflicte militare. Beneficiind de ajutorul cumanilor, vlahii si putinii bulgari recrutati au obţinut victorii răsunătoare, ca cea de la Adrianopol din 1205, când a fost luat prizonier însăşi împăratul latin Balduin. Aceasta victorie de rasunet european si de redesteptare romaneasca il determina pe Ioniţă-devenit de facto imparat- sa aspire la cucerirea Constantinopolului, dar planul său nu a avut izbanda din cauza manevrelor politice ale adversarilor săi. Ioniţă a fost ucis de un cuman în timpul asediului cetatii Tesalonicului în 1207.
IONITA CALOIAN ocupă un loc important în Panteonul istoriei românilor, nu numai datorită succeselor sale militare şi politice, cât mai ales datorită afirmării originii romane a poporului român în corespondenţa purtată cu
Papa Inocenţiu al III-lea pentru recunoaşterea sa ca împărat.
Următorul ţar-(ADICA CZAR IN LIMBA BULGARA SI CEZAR IN ROMANA), numit BORILA(1207-1218), s-a confruntat cu tendinţele centrifuge ale boierilor şi cu erezia bogomilă, dar a fost capabil să înfrângă o conjuraţie a boierilor in cetatea Vidinului cu ajutorul unei osti formate in nordul Dunarii si compusa din secui, români şi pecenegi sub conducerea comitelui Ioachim din Transilvania organizand represalii împotriva bogomililor. În timpul lui Borila rolul românilor în statul asăneştilor a scăzut.
În 1218 a revenit în ţară IOAN, viitorul ţar
IOAN ASAN al II-lea, care cu ajutorul boierilor l-a prins şi l-a orbit pe Borila luandu-i tronul. În timpul lui Ioan Asan II (1218-1241) statul vlaho-bulgar a cunoscut maxima întindere teritorială, reuşind în 1230 să îşi întindă stăpânirea atat in nordul Dunarii-in anul 1222 este pomenita Terra Blachorum( valahilor) pe pamantul Transilvaniei,dar si in sud de la Marea Neagră la Marea Adriatică, de la Dunăre la Adrianopol şi Ohrida(Macedonia). În primul deceniu de domnie, Ioan Asan II a fost în relaţii bune cu regele maghiar, cu care s-a si încuscrit (a fost căsătorit cu fiica lui Andrei al II-lea), cu împăratul latin şi cu Papa. După 1228 şi-a schimbat radicat opţiunile politice, înclinând spre o alianţă cu împăratul de la Niceea. Oscilaţiile între tabăra latină şi cea greacă au atras implicarea ungurilor, care la mandatul papei au atacat ţaratul în jurul anului 1230 şi în 1238. După campania din 1230 regele maghiar in drumul sau spre sud a reclamat temporar Banatul de Severin în spaţiul dintre Olt, Dunăre şi Carpaţi,cunoscut pe hartile bizantine sub denumirea de Mica Valahie.
Ioan Asan II a murit în anul 1241. Fiul său minor a fost ucis de o conjuraţie a boierilor, iar mai apoi şi fratele său, Mihail Asan.
Dupa Ioan Asan II urmeaza ultimul ţar din
dinastia Asăneştilor, CALIMAN II, cel care a dat numele sau muntilor Caliman si care se pare ca a folosit cetatea Prejmerului ca fortareata si utiliza pasul Budilei(cunoscut si de Comneni)pentru trecerea muntilor cu armatele sale pentru apararea teritoriului statului sau.




Caliman II a domnit 16 ani pana în anul 1258, când pe tron au urcat bulgari care se revendicau din vechea dinastie a primului tarat bulgar care se gasea in afara teritoriului bizantin, adica pe Volga. După aceasta ţaratul condus doar de bulgari a pierdut o mare parte a teritoriilor dobândite de Ioan Asan al II-lea si mentinute de Caliman II, precum şi rolul primordial în politica balcanică din cauza proastei lor organizari politice si militare,cazand definitiv sub guvernarea Constantinopolului in urma ultimei restaurari bizantine a lui Alesiu II Comnenul(1204-1262).




Al trei-lea cezariat(sau tarat) de dupa 1290.





Intre timp romanii din Transilvania in anul 1290 profita de slabiciunea maghiarilor si condusi de Radu zis cel Negru coboara din cetatea Fagarasului in sudul muntilor si a continuat astfel organizarea statala atat in provinciile Transilvania,cat si Muntenia ,sudul Moldovei reusind apoi sa controleze si celelalte teritorii din sudul Dunarii, in timp ce Bizantul era ocupat cu presiunile si intruziunile turcilor in provinciile Anatoliei.




Astfel este mentionat in memoriile istro-romanilor ca in anul 1300 voievodul Radu Negru(de Fagaras) este cel care controleaza de fapt patriarhatul de Aquileea pentru a putea atesta granita statului sau in peninsula Istria cu statul Serenisimei,adica a republicii aliate a Venetiei.
In Istria dainuieste pana azi o marturie vie a statului romanesc prin putinii dar importantii istroromani locuitori ai peninsulei.




Refacerea relativ rapida al celui de-al trei-lea cezariat romanesc(sau Tarii romanesti) faurita de data aceasta cu Radu Negru, a facut ca acesta sa fie considerat de unii istorici chiar fondatorul statului romanesc. De fapt acesta nu a facut altceva decat sa reia controlul teritoriului statului de sub conducerea Asanestilor care in urma preluarii acestuia de bulgari si conducerii in mod defectuos intra in numai doi ani sub influenta restauratiei bizantine a dinastiei Comanilor(sau Comneni din cronici).




Victoria si succesul sau atrage invidia si nemultumirea maghiarilor si a Vaticanului ,cei care pornesc in anul 1330 cu oaste asupra lui Matei Basarab.




Matei Basarab obtine in acelasi an o victorie asupra ungurilor la Posada.Astfel se blocheaza penetrarea lui Carol Robert d'Angelo si decad aspiratiile sale teritoriale in inaintarea lui spre Constantinopol.Impunerea lui Matei Basarab in Transilvania in urma acestei victorii si asupra ungurilor dainuieste si in timpul lui Radu I care in 1377 reuseste sa tina in frau pe maghiari cu ajutorul armelor furnizate de venetieni.




Dupa Radu I si fiul sau Dan I urmeaza Mircea cel Batran care mentine teritoriile din sudul Dunarii , taratul Vidinului pana la Adriatica in Ragusa(azi Dubrovnik), Bugeacul de Bug si Dobrogea, iar prin casatoria sa cu latifundiara Mara din Ungaria, isi mentine ca si predecesorii sai influenta in Transilvania . Drept dovada fiul sau Vlad Dracul este pomenit in cronicile maghiare ulterior ca latifundiar in Transilvania.

prof.Bagiu Ovidiu




1383.ALIANTA EST-VEST SI CADEREA TABEREI SECESIONISTE A GRECILOR.


Imparatul Ioan VIII Paleologul artizanul reconcilierii intre biserica de Constantinopol si cea a Romei din anul 1383.

Daca in Balcani dinastia Valahilor incepand cu Radu I(si prin fii acestuia Dan I si Mircea cel Batran) era puternic ancorata ca statalitate , Constantinopolul vazut pana atunci ca organizatie religioasa si suprastatala s-a vazut descoperit in fata pericolului turcesc.

Alianta semnata la Conciliul din Firenze intre cele doua biserici rivale avea ca scop in primul rand ajutor militar. Daca tabara latina a Valahiei a fost de acord cu principiul dar mai ales cu sustinerea militara importanta la care s-a ajuns , nu acelasi lucru s-a intamplat cu tabara greceasca. Acestia s-au impotrivit vehement noii aliante si rezultatul nefast s-a vazut destul de repede: turcii au gasit in acestia o prada usoara si astfel au putut initia ocuparea balcanilor.

Mircea cel Batran, chiar daca a ramas singur, a reusit sa faca fata cu succes turcilor pana in acel moment.

In anul 1393 occidentul trimite o armata cruciata cu scopul de a apara Balcanii care ajunge la Nicopole. Alianta nu s-a dovedit de folos pentru ca europeni nu au cazut de acord ca Mircea sa conduca batalia ca urmare a experientei dobandite si victoriilor reputate pana atunci . Lipsa de experienta in lupta cu turcii s-a facut simtita si ca urmare a infrangerii aliantei ,un an mai tarziu, Valahia sud Dunareana cade definitiv sub influenta otomanilor care se stabilesc initial la Adrianopol si reusesc astfel inconjurarea si izolarea Constantinopolului de restul tarilor crestine.

Asfel Mircea cel Batran se vede nevoit sa-si consolideze statalitatea ramasa atat pe Dunare cat si in nordul acesteia precum si zonele din nordul Cnezatului Serbiei pana la Adriatica, in timp ce Constantinopolul mai controleaza doar Morea, Thessalia si teritoriul european din jurul capitalei numit si Cornul de Aur.

In anul 1397 are loc o noua lovitura cand turcii iau cu asalt Naissus (sau Nis in limba sarba) si nepotul lui Mircea cel Batran pe nume Ioan este nevoit sa-si mute capitala la Ragusa.















ALEGERI IN SERBIA




SERBIA SI DRUMUL SAU IN EUROPA


Alegerile de azi din Serbia au un caracter european si priveste mai mult viitorul albanezilor din Kosovo decat a romanilor din nord-estul republicii.
Atentia este indreptata la urnele de vot si nu la problemele nerezolvate ale comunitatii romanesti care si azi in anul 2008 nu se bucura de scoli,biserici si participare la viata democratica.
Ramane de vazut cum se va alinia politica Serbiei dupa aceste alegeri.