vineri, 2 mai 2008

MAREA VALAHIE(MEGALE VLACHIA)

Prima atestare a unei organizări militare româneşti în Thesalia este dată de răscoala militară a românilor din acestă zonă de la 1066. Nemulţumiţi de politica fiscală excesivă practicată de imperiu faţă de păstori,românii organizează o acţiune militară condusă de Niculiţă şi Berivoi, ambii din Larissa, şi Slavotă al lui Carmalac.(Numele lui Berivoi apare si in Transilvania, mai precis in Tara Fagarasului,sub forma unei asezari: Berivoi Mari si Berivoi Mici.Nu se cunosc detalii precise despre perioada in care Berivoi a ajuns aici dar se pare ca dupa 1094 cu Asanestii care dupa cum se stie au format in Transilvania o armata cu care au reputat o victorie impotriva ostilor imparatesti bizantine). În urma revoltei lor se abolesc vechile biruri, dar sunt restabilite si privilegiile păstorilor români . Această răscoală demonstrează existenţa unei stratificări sociale superioare a vlahilor, precum şi prezenţa lor în oraşe. Se ştie că în acestă perioadă comercianţi vlahi înstăriţi, ce intermediau negoţul cu brânză şi alte produse păstoreşti ale vlahilor, locuiau în oraşe, în acest caz Larissa, având funcţii importante în organizarea lor. Această categorie este esenţială în dezvoltarea militară şi apoi statală a Thesaliei valahe. Începând cu 1250, regiunea grecească Thesalia era considerată un stat independentent sub denumirea (dată de cronicarii greci) "Megale Vlachia" ("Marea Valahie"), condusă de clasa militară şi negustorească vlahă, ce se baza pe forţa păstorilor români de aici, care alcătuiau, după unele estimări, o treime din populaţia regiunii.Legată de existenţa Marii Vlahii este şi ctitorirea complexului mănăstiresc de la Meteora. Deşi Marea Vlahie făcea parte în acestă perioadă din Imperiul Sârb, şi multe mănăstiri au fost ctitorite de dregători sârbi, elementul românesc ce a contribuit nu este neglijabil. La moartea lui Athanasie în 1383, întemeietorul mănăstirii Megalo Meteora, ca stareţ al acestui aşezământ urmează regele vlah de viţă imperială Ioan Duca Paleologul, cu numele mănăstiresc de Ioasaf. Urmaşul său, Alexie Anghel, semna cu cerneală verde într-un document "Cesar al Valahiei". Astfel, în analele mănăstirilor, construite pe teritoriul acestei formaţiuni politice româneşti apar nume de dregători vlahi precum Petrita, Dragu, Calota,Bunila. Ioan Cantacuzino, alt rege al Marii Vlahii, este ctitorul Mănăstirii Sfântul Ştefan.Vlahia Mare a avut un rol strategic important în Imperiul Sârb al lui Ştefan Duşan, însă o dată cu expansiunea Imperiului Otoman în regiune, această formaţiune este încorporată în anul 1394. În Imperiul Otoman, organizarea militară a vlahilor din Thesalia este menţinută, trupele vlahe fiind folosite în repetate acţiuni militare turceşti.