sâmbătă, 29 mai 2010

Valahia : de la Budapesta la Constantinopol !





Din moment ce am stabilit ca originea denumirii de Blachi-Vlachi provine din timpul imperiului lui Carol Magnificul(742-814), adica de la cuvantul francez Blanche din care a derivat apoi Bla(n)che. Nu exista azi un izvor istoric antecedent acestei perioade in care sa se vorbeasca despre poporul nostru cu denumirea de Blachi, exista insa ulterioare relatari clare in acest sens .
Astfel, la Budapesta exista azi Codexul Rohonczi, carte istorica tradusa de Viorica Enachiuc, in care se consemneaza existenta statului Blak (unde observam ch transformat in k , o pronuntie fonetica usuala a popoarelor din nord)din anul 1064 cu o continuitate certa pana in 1101, cu un conducator de stat numit Vlad, cu granite clar descrise ca fiind de la Tisa la Nistru, si cu capitala religioasa la Ticina-nume consemnat in cronicile bisericii din Constantinopol si sub numele de Vicina!
Se pare ca puterea militara si politica a lui Vlad era importanta in acea vreme intrucat, in sudul Dunarii in anul 1066, cronicile bizantine pomenesc de o asa numita "rascoala" militara romaneasca in Thesalia ,condusa de Niculita , Berivoi si Slavota al lui Carmalac , in urma careia s-au abolit birurile grecesti-bizantine asupra romanilor si se pomeneste de acea Megale-Vlachia(traducere din greaca-Marea Valachie) . Numele lui Berivoi s-a pastrat pana azi in Transilvania, localitatea Berivoi este un sat in Tara Fagarasului.
Asadar acesti trei conducatori erau comandantii de osti a lui Vlad , iar cronicile grecesti confirma ca statul Vlachilor ajungea cu granita in sud pe Marea Egee in Thesalia.
Razboaiele grecilor din Niceea condusi de Comneni au existat si in timpul lui Vlad, iar in anul 1094 se confirma in cronicile bizantine o noua ofensiva militara a fratillor Petru si Asan, iar victoriile rasunatoare impotriva grecilor a facut ca Vlad sa renunte la tron in 1101(sau posibila moartea lui in acest an!?) in favoarea Asanestilor..Anii 1183-1185 este consemant de istorie ca anul masacrului tuturor romanilor (latini)din Constantinopol, lucru ce a determinat in 1204 cruciada ce avea sa scoata pe greci din Constantinopol pana in anul 1261.
Un alt reper istoric este anul 1250, cand aceleasi cronici grecesti pomenesc de aceeasi regiune a Thesaliei ca facand parte din acelasi stat Vlach independent! Mentionez ca in anul 1250 domnea in Valachia dinastia Asanestilor si capitala statului romanesc era la Tarnovo, azi Bulgaria.

2 comentarii:

Dacian spunea...

Pt. lamurirea termenului "vlah", recomand cartea lui Neagu Djuvara: O scurta istorie a romanilor povestita celor tineri .

In ea se trateaza serios termenul "vlah".

"Valah nu e un termen peiorativ, cum ar vrea ungurii sau alţi străini, de pildă grecii, să-l
considere. Valah e un nume foarte nobil, dat de germanici tuturor romanilor, pornind de la
numele unui trib celt care se numea Volcae, aşezat pe unde sunt azi Elveţia şi Austria. Aceştia
s-au romanizat, astfel încât germanii, vecinii lor, cu vremea au numit volcae pe toţi romanii,
pe toţi cei ce vorbeau limba latină.
Aşa se explică faptul că, din insulele britanice şi până la noi, de-a lungul graniţei între
germanici şi fostul Imperiu Roman, au rămas nuclee care poartă încă un nume provenit din
volcae. Aţi auzit de Ţara Galilor în Marea Britanic, provincie care, ca şi Scoţia, se află la nord
de Anglia propriu-zisă, ambele locuite de rămăşiţe din vechea populaţie celtă a insulei. Ei
bine, numele Ţării Galilor, ce se cheamă Walespe englezeşte, are aceeaşi origine cu Valahia!
Şi dacă coborâm în Europa continentală, valonii din Belgia, adică aceia care vorbesc franceza
în Belgia (pe când ceilalţi locuitori ai Belgiei sunt flamanzii, care vorbesc, ca olandezii,
neerlandeza, o limbă germanică), poartă tot un nume provenit din volcae.
Pe francezi, cu un cuvânt de ocară, nemţii îi numesc Welsche (după cum francezii, la rândul
lor, au o poreclă insultătoare pentru nemţi, boche), iar în Evul Mediu, italienilor le ziceau
Wahlen. Pe italieni, polonezi şi alţi slavi îi numesc valahi. Iar în Balcani şi la noi, tot valahi iau
numit pe romano-foni. Slavii preluaseră termenul de la germani, făcând inversiunea valh
vlah. De la slavi, mai târziu, în Evul Mediu, au preluat şi grecii termenul, dovadă a adâncimii
la care au pătruns slavii în Grecia continentală! Iar întrucât în greceşte V se scrie B, termenul
a ajuns în timpul cruciadelor, la occidentali, la „frânci", sub forma „blac". In concluzie,
numele de valah a desemnat, şi la germani, şi la slavi, şi la greci, pe „romanici", pe cei care
vorbesc o limbă latină. Deci dacă spun de-acum încolo „valahi", să ştiţi că asta înseamnă
strămoşii românilor. Şi aşa ne-au numit în continuare străinii. Noi înşine ne-am numit români
sau rumân/ sau, în sud, în Balcani, armâni — cu un „a protetic", caracteristic dialectului
aromân.
În rezumat, autohtonii şi-au păstrat numele de roman, pe când străinii i-au numit vlahi sau
valahi. Voi folosi deci când termenul român, când valah — dar găsesc că e mai comod să
facem deosebirea şi să păstrăm termenul „român" pentru mai târziu, după anul 1000, când a
început de-acum simbioza slavo-valahă şi avem o limbă pe care o putem numi româna."

prof.BAGIU OVIDIU ILIE spunea...

te rog sa citesti ultimul articol pe http://sindicateuropean.blogspot.com