foto: Statul bizantin romanesc cu albastru si cel grecesc cu caramiziuCata vreme a existat un imparat latin la Constantinopol (1204-1261) acesta era un fel de tampon si echilibru intre tabara romaneasca balcanica si pro-occidentala si cea greceasca orientala din Asia Mica.
Imperiul Valahiei reprezenta, prin cetatile sale din Balcani, Bizantul romanesc, in schimb Imperiul din Niceea a fost reprezentantul si refugiul elenismului si din el se va ridica noul cuceritor al Bizantului. Acest Imperiu a fost intemeiat de Teodor Lascaris (1204-1222), caruia i-a urmat un imparat energic, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254). Se parea, la inceput, ca acest stat nu va fi cu nici un chip lasat sa dainuiasca de catre cruciati: cucerirea Asiei Mici era complementul indispensabil al cuceririi Constantinopolului si armatele cruciate au pornit la infatuirea ei.
Dar armatele cruciate au fost rechemate curand pentru a fi trimise catre apus din pricina unei mari razvratiri care i-a ridicat, in Balcani, impotriva latinilor pe romani , condusi de tarul Caloian (primul Imperiu al Valahiei fusese intemeiat, in vremea Anghelilor, de Petru si Ioan Asan). Cruciatii au fost zdrobiti de Caloian si armata sa in batalia de la Adrianopol, in aprilie 1205; imparatul Balduin, ucis sau luat prizonier, a disparut; Dandolo venetianul a murit ceva mai tarziu. Era un eveniment considerabil: inca de la inceputurile sale, dominatia franca in Orient esua in favoarea romanilor.
Imperiul din Niceea era astfel salvat indirect de romani , iar pozitia lui avea sa fie indata dupa aceea consolidata si de victoria stralucita asupra sultanului din Iconium dobandita de Teodor Lascaris. Parea sigur acum ca Niceea va putea intr-o zi sa recucereasca Constantinopolul: aveau sa se scurga insa pana atunci cincizeci de ani, foarte tulburi, timp in care Imperiul latin din Constantinopol si-a supravietuit cu greu lui insusi.Succesorul lui Balduin la Constantinopol, fratele sau Henric, biruitor, la inceput, in lupte, a izbutit sa patrunda adanc in Asia Mica. Apoi insa Ioan Vatatzes i-a invins la randu-i pe latini, a trecut in Europa, a cucerit Adrianopolul, s-a apropiat de Constantinopol.
Este adevarat ca el s-a izbit de ostilitatea despotilor din Epir care erau vasalii lui Caloian si care distrusesera regatul latin al Salonicului si scontau sa ia ei impreuna cu Caloian in stapanire Constantinopolul; dar despotul Teodor Anghelos a fost infrant si facut prizonier de ostile tarului romanilor Ioan Asan al II-lea, in 1230, la Klokotnica, intre Adrianopol si Filipopolis.Astfel statul romanesc se consolideaza in Balcani si in fata imparatului latin de Constantinopol, iar statul grecesc este obligat sa ramana in Asia Mica.
In 1241, Asan a murit si, profitand de disparitia lui, Ioan Vatatzes a revenit in Europa, a reluat de la Valahia romaneasca teritoriile din Macedonia si Tracia pe care ei le cucerisera, a pus stapanire pe Salonic, si-a subordonat Epirul.Opera sa a fost desavarsita nu de succesorul sau Teodor al II-lea Lascaris, mort in 1258, nici de fiul acestuia, Ioan al IV-lea, in varsta de numai patru ani, ci de Mihail Paleologul, o ruda a lui Ioan Vatatzes, care a profitat de acest minorat, pentru a juca un rol decisiv. El l-a invins mai intai pe despotul Epirului si pe aliatul sau, Guillaume de Villehardouin, principele Ahaiei, la Pelagonia (in Macedonia rasariteana), in 1259: Villehardouin a fost facut prizonier. Si, la 25 iulie 1261, trupele lui Mihail Paleologul au pus stapanire fara mare greutate pe Constantinopol, in vreme ce imparatul latin Fialduin al II-lea si patriarhul latin fugeau in Occident.
De ani de zile, Imperiul latin, pe cale de prabusire, isi continua cu greu existenta trista si precara: imparatul se indeletnicea cu comertul de moaste pentru ca sa se poata intretine si era nevoit sa puna pe foc mobilierul palatului, pentru ca sa se poata incalzi. Dar Imperiul bizantin reconstituit era, si el, in urma crizei indurate, intr-o stare de epuizare care-l va conduce, dupa doua secole de decadenta, la ruina.
Imperiul Valahiei reprezenta, prin cetatile sale din Balcani, Bizantul romanesc, in schimb Imperiul din Niceea a fost reprezentantul si refugiul elenismului si din el se va ridica noul cuceritor al Bizantului. Acest Imperiu a fost intemeiat de Teodor Lascaris (1204-1222), caruia i-a urmat un imparat energic, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254). Se parea, la inceput, ca acest stat nu va fi cu nici un chip lasat sa dainuiasca de catre cruciati: cucerirea Asiei Mici era complementul indispensabil al cuceririi Constantinopolului si armatele cruciate au pornit la infatuirea ei.
Dar armatele cruciate au fost rechemate curand pentru a fi trimise catre apus din pricina unei mari razvratiri care i-a ridicat, in Balcani, impotriva latinilor pe romani , condusi de tarul Caloian (primul Imperiu al Valahiei fusese intemeiat, in vremea Anghelilor, de Petru si Ioan Asan). Cruciatii au fost zdrobiti de Caloian si armata sa in batalia de la Adrianopol, in aprilie 1205; imparatul Balduin, ucis sau luat prizonier, a disparut; Dandolo venetianul a murit ceva mai tarziu. Era un eveniment considerabil: inca de la inceputurile sale, dominatia franca in Orient esua in favoarea romanilor.
Imperiul din Niceea era astfel salvat indirect de romani , iar pozitia lui avea sa fie indata dupa aceea consolidata si de victoria stralucita asupra sultanului din Iconium dobandita de Teodor Lascaris. Parea sigur acum ca Niceea va putea intr-o zi sa recucereasca Constantinopolul: aveau sa se scurga insa pana atunci cincizeci de ani, foarte tulburi, timp in care Imperiul latin din Constantinopol si-a supravietuit cu greu lui insusi.Succesorul lui Balduin la Constantinopol, fratele sau Henric, biruitor, la inceput, in lupte, a izbutit sa patrunda adanc in Asia Mica. Apoi insa Ioan Vatatzes i-a invins la randu-i pe latini, a trecut in Europa, a cucerit Adrianopolul, s-a apropiat de Constantinopol.
Este adevarat ca el s-a izbit de ostilitatea despotilor din Epir care erau vasalii lui Caloian si care distrusesera regatul latin al Salonicului si scontau sa ia ei impreuna cu Caloian in stapanire Constantinopolul; dar despotul Teodor Anghelos a fost infrant si facut prizonier de ostile tarului romanilor Ioan Asan al II-lea, in 1230, la Klokotnica, intre Adrianopol si Filipopolis.Astfel statul romanesc se consolideaza in Balcani si in fata imparatului latin de Constantinopol, iar statul grecesc este obligat sa ramana in Asia Mica.
In 1241, Asan a murit si, profitand de disparitia lui, Ioan Vatatzes a revenit in Europa, a reluat de la Valahia romaneasca teritoriile din Macedonia si Tracia pe care ei le cucerisera, a pus stapanire pe Salonic, si-a subordonat Epirul.Opera sa a fost desavarsita nu de succesorul sau Teodor al II-lea Lascaris, mort in 1258, nici de fiul acestuia, Ioan al IV-lea, in varsta de numai patru ani, ci de Mihail Paleologul, o ruda a lui Ioan Vatatzes, care a profitat de acest minorat, pentru a juca un rol decisiv. El l-a invins mai intai pe despotul Epirului si pe aliatul sau, Guillaume de Villehardouin, principele Ahaiei, la Pelagonia (in Macedonia rasariteana), in 1259: Villehardouin a fost facut prizonier. Si, la 25 iulie 1261, trupele lui Mihail Paleologul au pus stapanire fara mare greutate pe Constantinopol, in vreme ce imparatul latin Fialduin al II-lea si patriarhul latin fugeau in Occident.
De ani de zile, Imperiul latin, pe cale de prabusire, isi continua cu greu existenta trista si precara: imparatul se indeletnicea cu comertul de moaste pentru ca sa se poata intretine si era nevoit sa puna pe foc mobilierul palatului, pentru ca sa se poata incalzi. Dar Imperiul bizantin reconstituit era, si el, in urma crizei indurate, intr-o stare de epuizare care-l va conduce, dupa doua secole de decadenta, la ruina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu