OCCIDENTUL :VENETIENI SI NORMANZI.

foto : piata si Catedrala Sf. Marcu din Venetia

Occidentul
Robert Guiscard crease in Italia de sud ducatul Apuliei, care sta la originea regatului Siciliei. El si-a intors curand ambitiile catre Imperiul bizantin si a cucerit Dyrrachium (Durazzo), punctul de plecare al drumului ce ducea, prin Macedonia si Tracia, pana la Constantinopol. Alexie I nu dispunea de o flota capabila sa lupte impotriva celei a normanzilor: el a solicitat asadar sprijinul marinei venetiene, oferind in schimb avantaje comerciale. Guiscard a pierdut Dyrrachium. Dar pentru a rasplati serviciile Venetiei, Alexie trebuise sa-i acorde republicii, in 1082, un chrysobul (diploma prevazuta cu sigiliul de aur imperial), unul dintre cele mai importante documente semnate vreodata de un imparat al Bizantului. Negustorilor venetieni li se acorda, practic, dreptul de a face vanzari si cumparari in tot Imperiul, fara obligatia de a se supune controlului vamal si de a plati taxele vamale, iar la Constantinopol li se rezervau un cartier intreg si antrepozite: comertul Venetiei era favorizat, pe teritoriul Imperiului, mai mult decat comertul Bizantului insusi. Actul este de importanta capitala. Bizantul renunta sa mai traga foloase de pe urma acelor imense avantaje pe care i le oferea situatia sa de intermediar intre Orient si Occident si carora li se datorase puterea sa economica. Venetia isi incepea grandioasa expansiune la capatul careia intreaga lume mediteraneana avea sa fie supusa influentei sale. Venetia va oferi de acum inainte spectacolul unui stat care-si pune forta maritima in serviciul exclusiv al intereselor sale comerciale si care, printr-un amestec uluitor de cinism si de abilitate, datorita unei politici remarcabile si de o remarcabila continuitate, va realiza de-a lungul catorva secole ambitiile unui imperialism economic lipsit de scrupule. A patra cruciada zace in germene in actul din 1082.De acum incolo imparatii bizantini nu vor mai putea face altceva decat sa incerce a diminua importanta privilegiilor venetiene, prin acordarea de privilegii analoage celor doua rivale principale ale Venetiei, Pisa si Genova. Asa a procedat Ioan al II-lea, care nu a putut totusi sa evite reinnoirea chrysobulului din 1082. Cand s-a vazut amenintat de ambitiile tanarului regat al Siciliei, intemeiat de Roger al II-lea, el a cautat sa obtina sprijinul de care avea nevoie nu de la Venetia, ci de la imparatul Germaniei. Fara sa abandoneze alianta cu Conrad al III-lea (el a luat de sotie, intr-o prima casatorie, pe cumnata imparatului), succesorul sau, Manuel, a trebuit sa faca din nou apel la Venetia, dupa ce Roger a cucerit Corfu si a intreprins, in Grecia, un raid indraznet, care 1-a dus pana in Atica: Venetia a recucerit Corfu, dar a obtinut in schimb noi avantaje comerciale. Mai tarziu, cand Guillaume I i-a urmat lui Roger al II-lea, Manuel a facut o ultima incercare de a rezolva, prin forte proprii, problema normanda: trupele lui au fost infrante la Brindisi, bizantinii nu aveau sa mai revina niciodata in Italia. in schimb, normanzii vor navali inca o data in Imperiu: sub Andronic ei au recucerit Dyrrachium, au asediat si cucerit Salonicul, unde au faptuit un adevarat masacru, s-au indreptat apoi spre Constantinopol. Atunci populatia din capitala s-a rasculat si l-a inlocuit pe Andronic cu Isaac Anghelos, care i-a alungat pe normanzi din Salonic si Dyrrachium. imparatii se dovedisera capabili sa apere Imperiul, dar nu sa si inlature puterea normanda din Italia si platisera acest rezultat mediocru cu importante concesii in beneficiul imperialismului economic venetian.