TITLURI, MEDALII ,RECUNOASTERI

IPS DANIEL Patriarhul Romaniei-Distins cu Ordinul Crucea Sf.Romania in grad de Mare Cavaler al Sfantului Scaun de Constantinopol


TITLURI:

TITLUL 1. :CAVALER AL SFANTULUI SCAUN DE CONSTANTINOPOL
Este un titlu meritoriu si insindicabil , conferit de catre presedentia Scolii romano-Bizantine Ortodoxe, persoanelor ce s-au evidentiat in diferite sectoare de activitate.
TITLUL 2. :MARE CAVALER AL SFANTULUI SCAUN DE CONSTANTINOPOL
Este un titlu meritoriu si se obtine in urma promovarii valorilor crestin-ortodoxe in activitatea altor persoane ce dobandesc titlul de Cavaler al Sfantului Scaun de Constantinopol.


RECUNOASTERI Pentru mari merite cavalerului , dupa caz, ii este conferit titlul in cadrul unui ordin cavaleresc instituit in cadrul scolii , dupa cum urmeaza:
a-Ordinul Crucea Sf. Romania
b-Ordinul Crucea Sf. Constantin
c-Ordinul Crucea Sf. Iustinian
d-Ordinul Crucea Sf. Ierusalim
e-Ordinul Crucea Sf. Munte Athos

01.BAGIU OVIDIU ILIE-INITIATOR ORDIN-CAV.R.III
02.SARBU SEBASTIAN-CAV.R.III din 12.12.2009 ordinul Crucea Sf.Justinian din 03.06.2010
03.GHIMPU MIHAI-CAV.R.III din 14.12.2009
04.URECHEAN SERAFIM-CAV.R.III din 14.12.2009
05.FILAT VLAD-CAV.R.III din 14.12.2009
06.CHIRTOACA DORIN-CAV.R.III din 14.12.2009
07.DOLHA VIOREL-CAV.R.III din 12.12.2009

08.STROE GHEORGHE-CAV.R.III din 07.01.2010-ordinul Crucea Sfanta Romania

09.BECALI GHEORGHE-CAV.R.III din 09.01.2010-ordinul Crucea Sf.Iustinian
10.VADIM CORNELIU TUDOR CAV.R.III din 09.01.2010-ordinul Crucea Sf.Romania
11.LUPU MARIAN CAV.R.III din 09.01.2010-ordinul Crucea Sf. Romania
12.TURCANU VLADIMIR CAV.R.III din 09.01.2010-ordinul Crucea Sf.Romania
13.PETRESCU DAN CAV.R.III din 09.01.2010-ordinul Crucea Sf. Constantin

14.BOIAN ALEXANDROVICI CAV.R.III din 12.01.2010 ordinul Crucea Sf. Constantin
15.VIERU GRIGORIE(POST-MORTEM)MARE CAVALER din 12.01.2010 ordinul Crucea Sf. Romania

16.BASESCU TRAIAN CAV.R.III din 03.06.2010 ordinul Crucea Sf.Constantin
17.BOC EMIL CAV.R.III din 03.06.2010 ordinul Crucea Sf.Justinian
18.pr.BOTOC ALEXANDRU CAV.R.III din 03.06.2010 ordinul Cr. Sf.Justinian
19.PREDRAG BALASEVICI CAV.R.III din 03.06.2010 ordinul Cr. Sf.Romania
20.DRAGAN DEMIC CAV.R.III din 03.06.2010 ORDINUL Cr.Sf. Romania
21.ISARESCU ALEXANDRU MUGUR CAV.R.III din 03.06.2010 ORDINUL Cr.Sf.Justinian
22.DIACONESCU CRISTIAN CAV.R.III din 03.06.2010 ORDINUL Cr.Sf.Romania
23.pr.patr.CIOBOTEA DAN ILIE- MARE CAVALER din 03.06.2010 ORDINUL Cr. Sf.Romania
24.SHUNDI VANGJEL CAV.R.III din 03.06.2010 ORDINUL Cr.Sf.Romania
25.NICOLAESCU SERGIU CAV.R.III din 03.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania
26.DRAGAN PARVULOVICI CAV.R.III din 03.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania

27.PURIC DAN CAV.R.III din 18.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania
28.HRISTOV SERAFIM CAV.R.III din 18.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania
29.KIURKCIEV TOMA CAV.R.III din 18.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania
30.GEORGIEV IVO CAV.R.III din 18.06.2010 Ordinul Cr.Sf.Romania


AVANSARI

1.BAGIU OVIDIU ILIE-CAV.R.II din 14.12.2009
2.BAGIU OVIDIU ILIE-CAV.R.I din 17.12.2009
3.BAGIU OVIDIU ILIE-MARE CAVALER din 09.01.2010

4.BAGIU OVIDIU ILIE-MARE CAVALER IN SCAUN din 12.01.2010

Organizatia noastra conteaza in alegerea presedintelui Romaniei

Daca anul acesta s-a consumat o victorie in Republica Moldova prin sustinerea Aliantei pentru integrare europeana, iata ca si in Romania facem un parcurs bun!
Secretarul national al asociatiei noastre prof. Dinu ROMETE este un PNL-ist convins iar asocierea acestuia la noi a adus lui Crin Antonescu 7% in plus fata de cota de partid.Cota de partid s-a mentinut in cazul Basescu si Geoana si acum Antonescu prin voturile sale poate decide cine va fi viitorul presedinte!
Suntem multumiti de rezultat!
SAH BASESCU, SAH GEOANA!

Sfanta Paraschiva , sfanta statului romanesc din Bulgaria, intemeiat dupa masacrul romanilor din Constantinopol la 1183-1185 .

Istoria moastelor Prea Cuvioasei Parascheva si noul stat al Asanestilor.

Stramutarea: de la Epivat la Tarnovo.

Intr-un mormant de pe tarmul marii, in apropiere de localitatea Epivat,au fost descoperite moastele Prea Cuvioasei Paraschiva si au fost asezate cu cinste in biserica "Sfintii Apostoli" din acea localitate.
Moastele au stat acolo circa la 200 de ani,constituind in tot acest rastimp mangaierea si intarirea tuturor credinciosilor din acel loc .

Minunile care se savarseau in jurul cortului in care a salasluit duhul ei, adica a trupului ei neputrezit, a facut ca vestea despre puterile sale divine sa se raspandeasca in Tracia si in restul Peninsulei Balcanice. Este foarte probabil, ca Patriarhia constantinopolitana sa fi indeplinit o forma de canonizare a Prea Cuvioasei,dar nu avem date certe in acest sens.

In anul 1186, in sudul Dunarii, bulgarii de neam turcic imigrati in teritoriul Romaniei din nord-estul Marii Negre si romanii orientali(adica valahii), condusi de doi frati Petru si Asan, s-au rasculat impotriva conducerii statului bizantin ocupat de greci si au proclamat statul romanesc, cunoscutul Imperiu romano-bulgar cu capitala la Tarnovo.

In plan religios intemeierea noului imperiu, face ca Biserica Ortodoxa de pe teritoriul acestui stat sa se proclame Patriarhie independenta.
Astfel am avut la Tarnovo, cunoscuta ca cetate a romanilor megleni, aceasta noua Patriarhie care nu este alta decat cea care precede pe cea de la Vicina,aceasta din urma fiind continuarea primei dupa pierderile teritoriale ale statului Asanestilor in favoarea imperiului grecesc din Niceea de dupa 1261.

Toti urmasii celor doi frati la conducerea noului imperiu din Balcani, adica Ioan (Ionita) Caloian, numit Coloianis in limba greaca (1197-1207), apoi Borila (1207-1218), Ioan Asan al II-lea (1218-1241) s-au inchinat si au venerat moastele Sfintei Paraschiva.
Putem afirma asadar ca, moastele Sfantei Paraschiva au fost primele moaste venerate in acest nou stat romanesc condus de neamul Asanestilor.

Dictionar ruso-roman : Moldavski-Ukraina = Granita moldoveneasca!

In traducerea din limbile slave in limba romana a cuvantului UKRAINA ne rezulta cuvantul GRANITA!
Daca privim harta de mai sus observam in dreptul Ucrainei moldovenesti chiar GRANITA MOLDOVENEASCA cu Rusia marcata cu albastru cu respectivele colonizari din sec.14-16, o prelungire cu verde a succesivelor colonizari din timpul lui Cantemir, iar cu lila avem demarcatia dupa avansarea rusilor inainte ca ei sa ajunga pe Nistru!
De observat ca localitatea Bucuresti de pe Nipru a fost inclusa in cele doua zone de expansiune teritoriala, prezentand astfel o importanta continuitate statala a Moldovei .
Chiar daca astazi ar parea imposibila formarea Marii Valahii sau a Marii Moldove si asta datorita pierderilor teritoriale si deznationalizarilor in masa, totusi avem sansa de a realiza cel putin o noua Romanie prin strangerea teritoriilor celor doua republici pe care le avem! Va propun sa militam pentru un nou inceput!

REGIUNILE MOLDOVEI NISTRENE SI UCRAINENE AU FOST PARTE DIN ACEEASI TARA!

Daca pana azi au fost dubii privind extinderea statelor medievale romanesti din sudul Dunarii, de acum incolo nu mai avem dubii nici in ceea ce priveste extinderea Moldovei pana peste Bug ,care intr-un anumit moment istoric a ajuns cu colonizarea unei mari parti a Ucrainei.
Asadar, al doi-lea razboi mondial si transformarea regiunii transnistrene ca parte integranta a statului unitar roman nu a fost altceva decat reeditarea si reintrarea in fostele granite a tuturor locuitorilor fostei Moldove.
Prin urmare verdictul nostru este cat se poate de sigur:TRANSNISTRIA ESTE PAMANT LA FEL DE STRAMOSESC PRECUM CELELALTE PAMANTURI ALE ROMANILOR !

Marturia lui NICOLAE BALCESCU:De la Bucuresti la Constantinopol numai vorba romaneasca!

Foto 1. Nicolae Balcescu martorul unei realitati din anii 1850 cand acesta s-a deplasat la Palermo pe calea maritima a vremii , adica prin Constantinopol.
foto 2. Harta etnica a Bulgariei in 1892, dupa constituirea statului slav numit Bulgaria.

Relatarile din calatoria lui Nicolae Balcescu sunt clare in privinta etnicitatii sudului Dunarii din vremea lui. Chiar daca zona era sub ocupatia turcilor, si prin urmare statul slav numit Bulgaria nu exista, Nicolae Balcescu a ramas uimit el insusi ca in acea Bulgarie , adica in sudul Dunarii, el nu a auzit vorba bulgareasca sau alta vorba decat cea romaneasca pana la Constantinopol!
Chiar acesta apostrofa intreband "Unde sunt Bulgarii?""
Raspunsul la intrebarea lui era foarte clar: acestia nu existau atunci, iar ceea ce s-a intamplat mai tarziu in anii 1877 si 1878 dupa razboiul de independenta fata de turci si de "dependenta fata de rusi" al sudului Dunarii spune totul ! Bulgaria a fost creata cu trupe ale armatei rusesti ce au stationat definitiv acolo, ceea ce a produs colonizarea masiva cu slavi si impunerea prin forta a unui stat de limba slava sprijinit direct de Rusia!
Razboiul de independenta din 1877-1878 are cateva episoade importante privind populatia din sudul Dunarii, in centre precum Vidinul, Plevna si altele , unde soldatii romani implicati pe front, observand ca localnicii vorbesc romaneste, credeau ca dupa razboi aceste localitati vor fi pastrate de Romania.
Nu a fost sa fie asa, rusii au dorit victoria toata pentru ei, iar romanii sa fie doar co-beligeranti, chiar daca trupele romane erau consistente si victoriile obtinute de acestea au fost hotaratoare.
Modelul slavizarii Bulgariei sprijinit direct de rusi a fost preluat dupa un alt model, acela al ocupatiei ilegale a Tarii Margina si a restului tarii Vidinului(fara orasul Vidin si zona limitrofa a acestuia) de catre serbi in 1833 cu acelasi sprijin rusesc.
Avem astazi imaginea clara a celor mai mari exproprieri cu forta de teritorii si deznationalizari petrecute in Europa in zone autentic europene si lingvistic romanesti de catre popoare slave sprijinite de Moscova.

Harta statelor romanesti - asa zisele Valahii bizantine din sudul Dunarii.

Specificatie:
-cu verde Tara Rumaneasca a lui Radu I ce cuprindea Vidinul si Margina;
-cu bleu Tara de Vidin, cunoscuta in cronici sub numele de Taratul de Vidin;
-cu galben Tara Margina, incepand din 1565; avea capitala la Negotin, partea de Nord a tarii de Vidin , rezultata in urma ocuparii Vidinului de catre turci;
-cu albastru teritoriul Valahiei Meglenilor cu capitala la Tarnovo, domeniul Constantinopolului;
-cu rosu Epirul cu capitala la Moscopole.
-cu portocaliu Macedonia cu capitala la Thessalonic.



Este pentru prima oara cand avem posibilitatea de a viziona Balcanii in perioada Medievala tarzie.
Clarificarea din punct de vedere teritorial al statelor balcanice bizantine ne face sa intelegem dinamica migratiilor poporului bulgar din Nordul Marii Negre, al poporului maghiar din Panonia spre interiorul Transilvaniei, dar si a serbilor spre tara Vidinului din partea de sud a Mauro-Vlahiei(nesemnalata pe harta-dar care avea teritoriul sau in actualul stat al Bosniei-Hertegovinei.

MARGINA : TARA ROMANEASCA IN RECUPERARE?

foto:Teritoriul statului MARGINA (marcat cu bleu)care a functionat pana in 1833 si actuala configuratie statala a Serbiei dupa proclamarea independetei Kosovo


foto :Cele patru tari romanesti in timpul domniei lui Mihai Viteazul(cu rosu evidentiata tara Marginei- recunoscuta prin faimosul sau capitan de osti, Baba Novac)

Situatia romanilor din Timoc ramane neschimbata din anul 1833, an in care Serbia a anexat unilateral teritorii fara un suport international al vremii, si fara recunoasterea noilor frontiere din partea unui stat european sau cel putin al unui stat occidental sau oriental al timpului respectiv.

A patra tara romaneasca riverana a Dunarii (dupa Transilvania,Tara romaneasca a Valahiei si Moldova), deja recunoscuta de turci din anul 1565 drept principatul sau cnezatul Margina,beneficia de o autonomie si organizare statala identica celorlalte tari romanesti.
Tara Margina nu a fost altceva, in timpul turcilor ,decat continuarea fireasca a statalitatii Tarii Vidinului, o tara cu o istorie importanta a romanitatii medievale din sudul Dunarii.
Ocupatia provocata de armata statului Serbiei in 1833, ramane aceeasi pana in prezent , in urma federalizarii regatul Serbiei dupa cel de al doi-lea razboi mondial si al ultimei modificari administrativ-teritoriale provocata de independenta albanezilor din Kosovo.

Dupa 1945, in noua federatie condusa de Tito, s-a pus problema infiintarii unei republici federale romanesti Tomocene, in cadrul Yugoslaviei, care urma sa aibe un teritoriu in administratia sa egal cu cel al provinciei Kosovo, dar acest demers nu a fost finalizat si mai mult decat atat a fost total abandonat.

Impartirea Federatiei Yugoslave, pe principii etnice, dupa 1991 si inceputul existentei unor noi state precum Slovenia, Croatia, Macedonia, chiar a multietnicei Bosnia-Hertegovina bazata aproximativ pe acelasi principiu de functionare asa cum era deja republica autonoma Voivodina, subliniaza inca odata ca proclamarea ulterioara a independentei Republicii Muntenegru si al statului Kosovo nu erau decat manifestari ale aceleasi dorinte de libertate a popoarelor ce au compus odata Federatia Yugoslava.

Cei din urma vor fi si cei dintai ??!! Cam asa se poate vorbi azi de statul Margina sub ocupatia Serbiei, ultimul stat-regiune ramas fara drepturi si nedeclarat inca stat succesor al Yugoslaviei si a ceea ce a mai ramas din asa-numitul imperiu federal al statului sarbesc!

Conform standardelor internationale, ocupatia teritoriala a unui stat din partea altui stat se manifesta exact in termenii cu care Serbia azi administreaza acest teritoriu al statului Margina: cetatenilor statului ocupat le este interzisa folosirea limbii in administratie si mass-media , dreptul la propria cultura si religie sunt mult restranse sau interzise cu desavarsire, reprezentativitatea in organele de conducere sunt interzise sau mult reduse.

Proclamarea si instaurarea Republicii Margina ,ce ar functiona pe teritoriile ocupate ilegal de Serbia incepand din 1833, ar reprezenta o reparatie morala, fireasca si istorica pentru toti timocenii, cei care prin isoria lor si a statului lor numara tot atatea file de istorie cat celelalte tari romanesti medievale.

Nerespectarea in continuare si cu buna stiinta din partea ocupantului sarb a deptului elementar al romanilor se bazeaza pe principiul "Hotul isi acunde furtul de vazul lumii!".
Dar timpul nu sta in loc si granita directa a Uniunii Europene cu Serbia o defavorizeaza pe cea din urma , pentru ca in Europa libertatile individului sunt respectate iar Serbia nu face decat sa accentueze miscarea centrifuga a regiunii locuite de romani ( care mai pastreaza matricea statului Magina intacta dupa 176 de ani de ocupatie sarbeasca) spre libertate veritabila, incat sa nu mai existe cineva care sa le impuna romanilor cum sa vorbeasca, cum sa se comporte, cum sa se roage la Dumnezeu, ce nume de botez au voie sau nu au voie sa dea copiilor lor, cum se numeste limba lor si mai ales cine sunt ei ca grup etnic!

Intradevar, in aceste conditii , Serbia are putine sanse sa-si mentina statutul de tara ocupanta a Marginei la nesfarsit .Independenta romanilor impreuna cu tarisoara lor Margina devine doar o chesiune de timp.

BIZANTUL:IMPERIUL ROMAN AL VALAHIEI DE TARNOVO SI IMPERIUL GRECESC DIN NICEEA.

foto: Statul bizantin romanesc cu albastru si cel grecesc cu caramiziu

Cata vreme a existat un imparat latin la Constantinopol (1204-1261) acesta era un fel de tampon si echilibru intre tabara romaneasca balcanica si pro-occidentala si cea greceasca orientala din Asia Mica.
Imperiul Valahiei reprezenta, prin cetatile sale din Balcani, Bizantul romanesc, in schimb Imperiul din Niceea a fost reprezentantul si refugiul elenismului si din el se va ridica noul cuceritor al Bizantului. Acest Imperiu a fost intemeiat de Teodor Lascaris (1204-1222), caruia i-a urmat un imparat energic, Ioan al III-lea Ducas Vatatzes (1222-1254). Se parea, la inceput, ca acest stat nu va fi cu nici un chip lasat sa dainuiasca de catre cruciati: cucerirea Asiei Mici era complementul indispensabil al cuceririi Constantinopolului si armatele cruciate au pornit la infatuirea ei.
Dar armatele cruciate au fost rechemate curand pentru a fi trimise catre apus din pricina unei mari razvratiri care i-a ridicat, in Balcani, impotriva latinilor pe romani , condusi de tarul Caloian (primul Imperiu al Valahiei fusese intemeiat, in vremea Anghelilor, de Petru si Ioan Asan). Cruciatii au fost zdrobiti de Caloian si armata sa in batalia de la Adrianopol, in aprilie 1205; imparatul Balduin, ucis sau luat prizonier, a disparut; Dandolo venetianul a murit ceva mai tarziu. Era un eveniment considerabil: inca de la inceputurile sale, dominatia franca in Orient esua in favoarea romanilor.
Imperiul din Niceea era astfel salvat indirect de romani , iar pozitia lui avea sa fie indata dupa aceea consolidata si de victoria stralucita asupra sultanului din Iconium dobandita de Teodor Lascaris. Parea sigur acum ca Niceea va putea intr-o zi sa recucereasca Constantinopolul: aveau sa se scurga insa pana atunci cincizeci de ani, foarte tulburi, timp in care Imperiul latin din Constantinopol si-a supravietuit cu greu lui insusi.Succesorul lui Balduin la Constantinopol, fratele sau Henric, biruitor, la inceput, in lupte, a izbutit sa patrunda adanc in Asia Mica. Apoi insa Ioan Vatatzes i-a invins la randu-i pe latini, a trecut in Europa, a cucerit Adrianopolul, s-a apropiat de Constantinopol.
Este adevarat ca el s-a izbit de ostilitatea despotilor din Epir care erau vasalii lui Caloian si care distrusesera regatul latin al Salonicului si scontau sa ia ei impreuna cu Caloian in stapanire Constantinopolul; dar despotul Teodor Anghelos a fost infrant si facut prizonier de ostile tarului romanilor Ioan Asan al II-lea, in 1230, la Klokotnica, intre Adrianopol si Filipopolis.Astfel statul romanesc se consolideaza in Balcani si in fata imparatului latin de Constantinopol, iar statul grecesc este obligat sa ramana in Asia Mica.

In 1241, Asan a murit si, profitand de disparitia lui, Ioan Vatatzes a revenit in Europa, a reluat de la Valahia romaneasca teritoriile din Macedonia si Tracia pe care ei le cucerisera, a pus stapanire pe Salonic, si-a subordonat Epirul.Opera sa a fost desavarsita nu de succesorul sau Teodor al II-lea Lascaris, mort in 1258, nici de fiul acestuia, Ioan al IV-lea, in varsta de numai patru ani, ci de Mihail Paleologul, o ruda a lui Ioan Vatatzes, care a profitat de acest minorat, pentru a juca un rol decisiv. El l-a invins mai intai pe despotul Epirului si pe aliatul sau, Guillaume de Villehardouin, principele Ahaiei, la Pelagonia (in Macedonia rasariteana), in 1259: Villehardouin a fost facut prizonier. Si, la 25 iulie 1261, trupele lui Mihail Paleologul au pus stapanire fara mare greutate pe Constantinopol, in vreme ce imparatul latin Fialduin al II-lea si patriarhul latin fugeau in Occident.
De ani de zile, Imperiul latin, pe cale de prabusire, isi continua cu greu existenta trista si precara: imparatul se indeletnicea cu comertul de moaste pentru ca sa se poata intretine si era nevoit sa puna pe foc mobilierul palatului, pentru ca sa se poata incalzi. Dar Imperiul bizantin reconstituit era, si el, in urma crizei indurate, intr-o stare de epuizare care-l va conduce, dupa doua secole de decadenta, la ruina.

STATELE LATINE

Ramanea de impartit prada, dar, inainte de toate, trebuia ales un imparat latin: contele Balduin de Flandra a fost incoronat la Sfanta Sofia. Patriarh latin era insa un venetian, Tomaso Morosini; teritoriul capitalei si al imprejurimilor ei a fost impartit intre Balduin si Dandolo; acesta din urma a fost singurul cruciat scutit de juramantul de vasalitate fata de Balduin; in sfarsit, Venetia a dobandit Dyrrachium, insulele ioniene, cea mai mare parte dintre insulele Egeei, Eubeea, Rhodos, Creta, numeroase pozitii in Peloponez, Helespontul, Tracia: cruciada daruia Venetiei un imperiu colonial si hegemonia economica.Pe ruinele Imperiului bizantin, alaturi de Imperiul latin din Constantinopol s-au constituit o serie de principate feudale france vasale: regatul Salonicului, in frunte cu Bonifaciu de Montferrat; ducatul Atenei si al Tebei, in frunte cu francezul Othon de la Roche; principatul Ahaiei (sau al Moreei), cucerit de francezul Guillaume de Champlitte si de Geoffroy de Villehardouin. Din Imperiul grec nu mai supravietuiau decat trei fragmente cu aparenta de state independente: despotatul Epirului, carmuit de Anghelii Comneni; Imperiul din Trapezunt, din sud-estul Marii Negre ; Imperiul din Niceea.

CRUCIADELE.

foto: Asediul Antiohiei in prima Cruciada

PRIMA CRUCIADA.

Cruciadele sunt un fenomen complex si adesea gresit inteles, deoarece sunt privite numai din punctul de vedere al Occidentului si doar ca fenomen de natura religioasa. in realitate, rolul cel mai important in desfasurarea cruciadelor l-au jucat interesele politice si economice, numai ca ele au fost disimulate de ideologia eliberarii locurilor sfinte. Papii insisi, care doreau sa lichideze schisma din 1054 si sa readuca Orientul sub autoritatea lor, nu au fost intotdeauna slujitorii puri ai unui ideal exclusiv religios.Prima cruciada a fost hotarata in 1095, la conciliul de la Clermont, din initiativa lui Urban al V-lea. in acelasi an, uriasa banda dezordonata de saracani pusi pe pradaciuni, pe care Pierre l'Ermite si Gautier Sans Avoir o tarau dupa ei prin Europa, l-a inspaimantat de-a dreptul pe Alexie I, cand a aparut Ia portile Constantinopolului: imparatul s-a grabit sa transporte in Asia aceasta trupa nelinistitoare, fanatica si famelica, macelarita apoi, aproape toata, de turci in apropiere de Niceea. In anul urmator, armata seniorilor si-a marcat trecerea prin noi acte de prada si i-a starnit noi temeri lui Alexie, care a obtinut totusi din partea cruciatilor un juramant de vasalitate. Au fost cucerite Niceea, Edesa, Antiohia si, in cele din urma, Ierusalimul, la 15 iulie 1099. Cruciatii au constituit, dupa modelul occidental si feudal, o serie de principate latine, la Edesa pentru Balduin de Flandra, la Antiohia pentru Boemund de Tarent, la Ierusalim pentru Godefroy de Bouillon. Dar ei au uitat ca se declarasera vasali ai imparatului bizantin: Ioan al H-lea Ie-a amintit cu duritate acest lucru, restabilindu-si prin forta armelor suzeranitatea asupra Antiohiei.

A DOUA CRUCIADA.

A doua cruciada a fost motivata de o revenire ofensiva a turcilor, care au cucerit Edesa: caderea acestui principat franc lasa descoperite in fata primejdiei Ierusalimul si Antiohia. Cruciada a fost predicata de Bernard de Clarvaux si condusa de regele Ludovic al VI-lea al Frantei si de imparatul german Conrad al III-lea. Cand a aflat despre declansarea cruciadei, imparatul bizantin Manuel, desi «latinofil» si inrudit cu Conrad al III-lea, a poruncit sa fie pregatite pentru lupta fortificatiile Constantinopolului. Germanii au sosit cei dintai: Manuel nu s-a linistit pana ce nu a izbutit sa-i faca sa treaca in Asia, unde turcii i-au infrant sangeros. Aceeasi primire si aceeasi soarta i-au fost rezervate, ceva mai tarziu, armatei lui Ludovic al VI-lea. in cele din urma, Conrad al III-lea si Ludovic al VH-lea au revenit in Occident. Cativa ani mai tarziu, Manuel punea capat incercarilor printului latin din Antiohia, Renaud de Chatillon de a-si afirma independenta si-si facea intrarea triumfala in oras.

A TREIA CRUCIADA.

A treia cruciada s-a soldat cu un esec la fel de evident. Ea a fost provocata de actiunile lui Saladin care intemeiase in Egipt o noua dinastie si care, in 1187, a atacat regatul Ierusalimului, a cucerit orasul, l-a facut prizonier pe rege. Cruciada avea drept sefi pe marii suverani din Occident: Filip August, Richard Inima de Leu, Frederic Barbarosie. Ea a starnit tot atatea temeri imparatului bizantin Isaac Anghelos, cat prima cruciada lui Alexie si a doua lui Manuel: Isaac s-a apropiat chiar de Saladin. Dar armata lui Barbarosie, venita pe uscat, a fost invinsa in Asia Mica si imparatul a pierit innecat. Cat despre Filip August si Richard, veniti pe mare, ei n-au izbutit sa recucereasca Ierusalimul si s-au intors acasa.Islamul iesea pana la urma invingator din aceasta infruntare. Era oare duplicitatea imparatului bizantin cauza acestei infrangeri a crestinatatii? Asa s-a pretins in Occident, dar acuzatia este nedreapta. Ar fi multe de spus despre felul in care cruciadele au fost pregatite si infaptuite de seniorii franci. Cat despre imparatul grec, trebuie sa ne amintim ca el nu ceruse latinilor decat mercenari pentru a-1 ajuta sa protejeze crestinatatea impotriva necredinciosilor: el nu intelegea ideea de cruciada si nu putea sa doreasca succes unei intreprinderi care ar fi dus la supunerea Orientului fata de Occident. Avea dreptate sa priveasca cu extrema neincredere aceste armate feudale, in care entuziasmul religios al celor smeriti era exploatat de ambitia seniorilor. Desfasurarea celei de a patra cruciade avea sa arate cat de indreptatite erau aceste temeri.

A PATRA CRUCIADA.

A patra cruciada l-a avut in frunte pe italianul Bonifaciu de Montferrat, dar adevaratii conducatori erau papa Inocentiu al IV-lea si dogele Venetiei, Dandolo. Inocentiu al IV-lea, partizan al unirii bisericilor - sub directia Romei, desigur - reprezinta interesele spirituale si religioase; Dandolo este exponentul ambitiilor economice ale Venetiei si el va juca rolul decisiv. Cruciatii urmau sa fie transportati in Orient de corabii venetiene, dar Venetia pretindea sa i se plateasca integral pretul transportului inainte de plecare. Intrucat cruciatii nu au putut sa stranga suma necesara de bani, Venetia le-a propus sa cucereasca, in compensatie, pentru ea orasul Zara, de pe coasta occidentala a Adriaticii, oras care ii apartinuse candva, dar era acum in stapanirea regelui Ungariei. Straniu inceput pentru o cruciada impotriva necredinciosilor: Zara era un oras crestin si apartinea unui suveran crestin. Cu toata indignarea papei, cruciatii au acceptat aceasta ciudata conditie si au luat Zara cu asalt, predand-o, dupa cucerire, venetienilor. Mai mult decat atat. Cruciada avea drept obiectiv Egiptul de care depindea Palestina. Dar in Occident se gasea atunci fiul lui Isaac al V-lea Anghelos, detronat de Alexie al IV-lea, tanarul Alexie Anghelos, ruda a imparatului Filip de Suabia: acesta a sugerat cruciatilor sa-l restaureze mai intai pe tanarul Alexie pe tron, aratandu-le cat de mare ar fi fost avantajul de a-l avea de partea lor pe imparatul Rasaritului. Dandolo a acceptat, intelegand cat de mult putea profita Venetia de pe urma acestei situatii. In chip si mai surprinzator cruciatii au admis cu usurinta aceasta schimbare a destinatiei calatoriei lor: in loc sa apuce spre Egipt, flota s-a indreptat spre Bizant, unde a ajuns in iunie 1203- Urmarea este bine cunoscuta, fie si numai din relatarea lui Villehardouin. Constantinopolul a fost luat cu asalt in iulie 1203, Alexie al III-lea a fost detronat, Isaac Anghelos si fiul sau, Alexie al IV-lea, au fost restaurati pe tron. Dar grecii si-au dat usor seama ca acesti «suverani» nu pot fi altceva decat instrumente docile ale latinilor si ale papei: ei s-au razvratit si i-au rasturnat. Cruciatii au decis atunci sa-si insuseasca ei Constantinopolul si Imperiul; ei au instituit asediul orasului si l-au luat cu asalt la 13 aprilie 1204. Scene ingrozitoare de macel si jaf s-au desfasurat vreme de trei zile in orasul invadat: membri ai clerului latin au luat parte la ele alaturi de soldatii lui Cristos. Uriasele bogatii, uluitoare pentru naivii si grosolanii cruciati, acumulate de-a lungul secolelor in orasul pana atunci inviolabil, au fost raspandite peste tot, prin Occident: sfarsitul acestei «cruciade» era pe masura straniului ei inceput.

OCCIDENTUL :VENETIENI SI NORMANZI.

foto : piata si Catedrala Sf. Marcu din Venetia

Occidentul
Robert Guiscard crease in Italia de sud ducatul Apuliei, care sta la originea regatului Siciliei. El si-a intors curand ambitiile catre Imperiul bizantin si a cucerit Dyrrachium (Durazzo), punctul de plecare al drumului ce ducea, prin Macedonia si Tracia, pana la Constantinopol. Alexie I nu dispunea de o flota capabila sa lupte impotriva celei a normanzilor: el a solicitat asadar sprijinul marinei venetiene, oferind in schimb avantaje comerciale. Guiscard a pierdut Dyrrachium. Dar pentru a rasplati serviciile Venetiei, Alexie trebuise sa-i acorde republicii, in 1082, un chrysobul (diploma prevazuta cu sigiliul de aur imperial), unul dintre cele mai importante documente semnate vreodata de un imparat al Bizantului. Negustorilor venetieni li se acorda, practic, dreptul de a face vanzari si cumparari in tot Imperiul, fara obligatia de a se supune controlului vamal si de a plati taxele vamale, iar la Constantinopol li se rezervau un cartier intreg si antrepozite: comertul Venetiei era favorizat, pe teritoriul Imperiului, mai mult decat comertul Bizantului insusi. Actul este de importanta capitala. Bizantul renunta sa mai traga foloase de pe urma acelor imense avantaje pe care i le oferea situatia sa de intermediar intre Orient si Occident si carora li se datorase puterea sa economica. Venetia isi incepea grandioasa expansiune la capatul careia intreaga lume mediteraneana avea sa fie supusa influentei sale. Venetia va oferi de acum inainte spectacolul unui stat care-si pune forta maritima in serviciul exclusiv al intereselor sale comerciale si care, printr-un amestec uluitor de cinism si de abilitate, datorita unei politici remarcabile si de o remarcabila continuitate, va realiza de-a lungul catorva secole ambitiile unui imperialism economic lipsit de scrupule. A patra cruciada zace in germene in actul din 1082.De acum incolo imparatii bizantini nu vor mai putea face altceva decat sa incerce a diminua importanta privilegiilor venetiene, prin acordarea de privilegii analoage celor doua rivale principale ale Venetiei, Pisa si Genova. Asa a procedat Ioan al II-lea, care nu a putut totusi sa evite reinnoirea chrysobulului din 1082. Cand s-a vazut amenintat de ambitiile tanarului regat al Siciliei, intemeiat de Roger al II-lea, el a cautat sa obtina sprijinul de care avea nevoie nu de la Venetia, ci de la imparatul Germaniei. Fara sa abandoneze alianta cu Conrad al III-lea (el a luat de sotie, intr-o prima casatorie, pe cumnata imparatului), succesorul sau, Manuel, a trebuit sa faca din nou apel la Venetia, dupa ce Roger a cucerit Corfu si a intreprins, in Grecia, un raid indraznet, care 1-a dus pana in Atica: Venetia a recucerit Corfu, dar a obtinut in schimb noi avantaje comerciale. Mai tarziu, cand Guillaume I i-a urmat lui Roger al II-lea, Manuel a facut o ultima incercare de a rezolva, prin forte proprii, problema normanda: trupele lui au fost infrante la Brindisi, bizantinii nu aveau sa mai revina niciodata in Italia. in schimb, normanzii vor navali inca o data in Imperiu: sub Andronic ei au recucerit Dyrrachium, au asediat si cucerit Salonicul, unde au faptuit un adevarat masacru, s-au indreptat apoi spre Constantinopol. Atunci populatia din capitala s-a rasculat si l-a inlocuit pe Andronic cu Isaac Anghelos, care i-a alungat pe normanzi din Salonic si Dyrrachium. imparatii se dovedisera capabili sa apere Imperiul, dar nu sa si inlature puterea normanda din Italia si platisera acest rezultat mediocru cu importante concesii in beneficiul imperialismului economic venetian.

ORIENTUL SI BALCANII IN TIMPUL ASANESTILOR

Orientul si Balcanii.
Amenintarea cea mai grava pe care a trebuit sa o infrunte Alexie I a fost cea a pecenegilor, chemati de «bogomili», adeptii unei miscari eretice, inrudite cu pavli-chianismul, care a devenit o forma de nationalism slav. Pecenegii l-au invins pe Alexie la Silistra, au tabarat, in 1091, sub zidurile Constantinopolului si au fost pe punctul de a incheia cu turcii selgiucizi o alianta, care ar fi reprezentat un pericol de moarte pentru Bizant. Aflat la stramtoare, Alexie a chemat impotriva lor pe salbaticii polovti, care i-au masacrat aproape pe toti, in 1091. Cat despre turci, vom vedea ca prima cruciada i-a alungat, pentru o vreme, din aproape toata Asia Mica. La inceputul domniei lui Ioan al II-lea, pecenegii au incercat o revenire ofensiva: ei au fost zdrobiti si au disparut pentru totdeauna din istoria Bizantului.Ioan al II-lea a trebuit sa infrunte insa o noua primejdie, care se ridica amenintatoare in partea de vest a Peninsulei Balcanice, anume coalitia a doua tinere puteri, la fel de redutabile, ungurii si sarbii: el a dus impotriva acestor doua popoare razboaie care nu s-au incheiat cu un rezultat decisiv, dar care au fost suficiente pentru a le stavili ambitiile. Pe de alta parte, Ioan al II-lea a inregistrat victorii clare in Cilicia, unde se constituise statul independent al Armeniei Mici, intemeiat de refugiati armeni: el a readus Cilicia in sanul Imperiului.Manuei nu-si indrepta privirile catre Orient decat silit de imprejurari; el a fost chemat acolo de razvratirea Ciliciei, pe care a reprimat-o si, mai ales, de conflictele cu turcii. Sultan in Iconium era pe atunci redutabilul Kilidj Arslan al II-lea: in 1176, ostile turcesti au casapit ostile bizantine in Frigia, la Myriokephalon. Pentru Bizant, la un secol dupa Mantzikiert, aceasta insemna naruirea oricarei sperante de a-i invinge pe turci in Asia si, totodata, o condamnare a politicii occidentale care-l determinase pe Manuel sa neglijeze, de dragul unei iluzii desarte, interesele imediate ale Imperiului.

1183-1185 .MASACRUL ROMANILOR DIN CONSTANTINOPOL

Dinastia Comnenilor.

O data cu Alexie, partida militara si aristocratia funciara provinciala au triumfat asupra partidei birocratice din capitala . Alexie Comnenul isi datora ascensiunea faimei sale de ostean, iar Comnenii, devenisera mari proprietari de domenii in Asia Mica. Alexie I a domnit de la 1081 la 1118, fiul sau, Ioan al II-lea, de la 1118 la 1143 si fiul acestuia, Manuel I, de la 1143 la 1180: vreme de un secol, Imperiul a avut parte de o administratie stabila si ferma. Manuel, ale carui priviri au fost indreptate constant spre Occident, a luat de sotie, in a doua sa casatorie, o principesa franceza, pe Maria de Antiohia: ea a exercitat regenta in vremea minoratului lui Alexie al II-lea (1180-1183). Aceasta perioada de stabilitate la succesiune a imperiului a ajutat consolidarea statului-tarat al Asanestilor in Balcani.


Dar acesta din urma a fost detronat de un nepot al lui Ioan al II-lea, Andronic Comnenul, figura cea mai originala din familie, care a avut cu totul alta orientare politica decat predecesorii sai: venirea sa la putere a fost marcata de o uriasa reactie impotriva latinilor, care au fost masacrati in masa la Constantinopol. Masacrul latinilor in general si al romanilor in special ,se explica prin neputinta Comnenilor de a supune statul romanesc al Valahiei noua putere militara si politica care se interpunea acum intre occident si Constantinopol.Din acest moment se poate considera ca romanii nu au mai constituit o majoritate relativa in Constantinopol, fiind astfel privati de dreptul lor istoric asupra capitalei romanitatii orientale.Romanii au revenit in Constantinopol cu mare probabilitate atat in timpul dinastiei Paleologilor cat si a Cantacuzinilor pentru ca era stiut ca membrii ai acestor familii au fost pe rand cezari ai Valahiei,fapt consemnat de cronicile bizantine.

In schimb politica interna a fost dominata de lupta apriga impotriva marii aristocratii. Dar Andronic, detronat la randu-i de Isaac Anghelos, n-a domnit decat de la 1183 Ia 1185,dar acesti doi ani au fost de ajuns ca prin exterminare in masa sa determine schimbarea raportului etnic la Constantinopol, locul romanilor fiind luat de greci veniti din domeniul Niceei si Trebizondei, slabindu-se astfel numarul populatiei din Asia Mica si implicit prin asta capacitatea de aparare a frontierelor de rasarit.


Din punct de vedere economic, prosperitatea Imperiului ramane in aparenta foarte mare: doua treimi din bogatia mondiala se afla la Constantinopol, vor spune cu uimire cruciatii. Dar, din motive politice, Bizantul renunta treptat la izvorul insusi al acestei prosperitati, anume Ia rolul sau de intermediar intre Orient si Occident, in favoarea oraselor italiene, Pisa, Genova si, mai ales, Venetia.
Pana si in chestiunile religioase interesul politic primeaza fata de credinta. In mai multe randuri, imparatul pare gata sa recunoasca papei autoritatea religioasa asupra Orientului, cu speranta iluzorie ca va inlesni astfel restabilirea propriei sale autoritati politice asupra Occidentului. Pentru a crea dificultati imparatului Germaniei, impotriva caruia a dus vreme indelungata o lupta apriga, papa se arata si el adesea dispus sa se apropie de imparatul bizantin: niciodata unirea bisericilor nu a fost mai aproape. Ea nu se va infaptui totusi, deoarece, in cele din urma, Imperiul apusean si papalitatea se vor impaca, cruciadele se vor solda cu un esec, iar unirea se va izbi deopotriva de indiferenta si lipsa de intelegere a latinilor si de violenta opozitie a grecilor, raniti in sentimentul lor national de excesele politicii latinofile a lui Manuei si, mai mult inca, de feluritele abuzuri ale cruciatilor.

TARA VALAHIEI DIN 1330 PANA IN 1383

Foto : Situatia teritoriilor balcanice locuite de romani intre anii 1330 si 1383

Foto:Basarab I

Basarab I era înrudit cu dinastia bulgară prin fiica sa, Theodora, căsătorită cu principele Ivan Alexandru al Bulgariei cu puţin înainte de 1322. În 1323, Mihail al Bulgariei (unchiul lui Ivan Alexandru) a fost ajutat de o oaste însemnată de „ungrovlahi” în bătăliile acestuia cu Imperiul Bizantin. Basarab I isi asigura astfel vasalitatea principilor bulgari .Numele voievodului transalpin nu este consemnat, însă istoricii sunt de părere că acesta era Basarab I.

Basarab I îl va mai sprijini pe ţarul bulgar şi în 1330, la 28 iunie, când a avut loc bătălia de la Velbužd între forţele ţarului şi cele sârbe sub comanda lui Ştefan Uroş. Voievodul muntean a trimis un contingent românesc pentru a lupta alături de bulgari, însă sorţii bătăliei s-au arătat favorabili sârbilor. In urma bataliei insusi Mihail al Bulgariei cade victima ostilor sarbesti si Basarab I obtine controlul deplin al Bulgariei , fapt ce a nemultumit pe Robert d'Anjou noul rege al Maghiarilor ce porneste o ampla campanie impotriva Valaho-Bulgariei ce cuprindea in acest moment si teritoriile din sudul Dunarii. Dar in lupta de la Posada, Basarab I reuseste o victorie importanta si il determina pe Robert d'Anjou sa renunte la multe pretentii teritoriale .

Caderea Ungariei in favoarea Valahiei face ca statul romanesc sa se intareasca spre autodeterminare inclusiv prin lichidarea pretentiilor teritoriale ale coroanei maghiare si la teritoriile locuite de romanii in regiunile Transilvania , Banat,Vidin si Dobrogea sa se adauge si teritorii noi inclusiv Bugeacul(zona a luat numele de la Bug). Insasi principatul Moldovei se poate dezvolta prin Musatini , cei care erau si ei rude cu Basarab I.

Astfel nu este de mirare ca in timpul domniei lui Nicolae Alexandru , adica in anul 1359 Patriarhia Constantinopolului acorda o importanta recunoastere pentru noua putere a Valaho-Bulgariei in Balcani prin instalarea primului mitropolit la Targoviste venit de la Vicina.

Aceasta situatia teritoriala se mentine si dupa venirea la putere a lui Radu I in 1377 ,cand este pomenit de Cronaca Carrarese italiana precum "principele infedel al Bulgariei" , ceea ce atesta o continuitate in controlul teritorial al Bulgariei de catre principii romani.

PRINCIPELE PENTRU STATUL SFANT ROMANIA SI MOSTENIREA LUI ISUS CRISTOS.

Foto : document depozitat la Prefectura din Vicenza-Italia , datat 13.octombrie 2004 din partea Statului Sfant al Romaniei ,ce poarta si semnatura in calitate de principe mostenitor pentru guvernul lui Isus Cristos

Traducerea in limba romana a documentului:

----------------------------------------------------------------------------------

data:13.10.2004 (stampila de primire a prefecturii Vicenza)

Obiect: Propunere pentru afacere de stat

Adresata :Presedintelui Republicii Italiene
Domnul Carlo Azeglio Ciampi,
(prin Prefectura din Vicenza)

Stimabile Domn,

Vazand ca debitul public al Romei a ajuns la cifra de un milion de miliarde de euro, si ca statul Vatican are debite neplatite la Statul Sfant al Romaniei ce ajung la cifra de 4 milioane de miliarde de euro,
in calitatea mea de principe mostenitor al Statului Sfant al Romaniei, sunt disponibil a plati debitele acumulate de Roma, sau parte din acestea, in baza unei tratative intre state, cu eventuale concesiuni administrativ-teritoriale, in favoarea statului sfant al Romaniei din partea guvernului din Roma.
Suntem interesati sa cumparam eventual si tipografia statului italian, astfel ca Vaticanul sa poata sa tipareasca pentru statul sfant al Romaniei bancnote in cantitatile de care avem nevoie.

Pentru Statul Sfant al Romaniei
Bagiu Ovidiu Ilie
principe mostenitor pentru
guvernul lui Isus Cristos (semnatura indescifrabila)
----------------------------------------------------------------------------------

IMNUL TUTUROR ROMANILOR

AM INVATAT UN LEGAMANT:
PRECUM IN CER ASA SI PRE PAMANT!

CONSTANTIN, NASCUT LA NAISSUS
LA SLAVIT TOT PE IISUS!

STAT CRESTIN A FAURIT
SI PE NOI 1000 DE ANI NE-A IZBAVIT!

TURCII CONSTANTINOPOLUL AU ISLAMIZAT,
IAR RUSII BASARABIA DE DOUA ORI AU LUAT,

DAR NOI ROMANII NU NE-AM LASAT
SI CASA POPORULUI AM RIDICAT!

NOI LUCRAM SI IAR LUCRAM
PE TOTI ROMANII SA ELIBERAM,

TARA NOUA VOM AVEA
SI CRISTOS NE VA GUVERNA,

TRAIASCA SFANTA ROMANIE,
IN VEAC ETERNA O SA FIE!

"CRISTOS A INVIAT ROMANI,EL TRAIESTE PRINTRE NOI"!
BAGIU

MEMORIA NEAMULUI MEU ROMANESC:RAGUSA PRIMUL STAT CE A RECUNOSCUT INDEPENDENTA SUA !

Intrebare : Cine a fost Sfantul Valah protector al cetatii Ragusa(Dubrovnik-ul de azi) ,care in dialectul italienilor de sud este numit Biagio, in al celor de nord este Baggio, la romani este Bagiu si in dialectul aroman este Abagiu, nume de la care provine si Abagia, adica Abazia-(vezi si localitate in Istria)-nume de proprietate monahala?
Pot sa afirm ca neamul romanesc este norocos pentru ca interesul meu pentru originea numelui familiei mele mi-a dat sansa sa gasesc in Italia ca, la origine toti acestia am avut numele BAGULUM , care este numele de familie al lui Constantin cel Mare fondatorul Constantinopolului si semnatarul Edictului Crestin de la Milano!
Cunoastem ca viitorul imparat Constantin s-a nascut la Naissus (azi localitatea Nis din Serbia). Proprietatile familiei lui se numeau Terrae Bagulum , iar dupa ce Constantin a devenit imparat ,domeniul sau a devenit Terra Bagulum , acesta fiind confirmat in cronicile medievale de mai tarziu care scriu despre Terra Blachorum in anul 1222 prin care se indica inclusiv Transilvania, in perioada de maxima expansiune teritoriala a statului dinastiei Asanestilor.
De aici avem doua lucruri importante : Sfantul Valah (sau Blasie) nu este altul decat Sf. Constantin cel Mare, nascut la Nis, iar imparatia lui , Terra Bagulum(sau Blachorum)era cea care includea si Ragusa!
Mult mai tarziu in 1776, parte a Terrei Blachorum devenita Republica Ragusa redusa in teritoriu si despartita de restul romanitatii balcanice(vezi foto sus) ,a fost primul stat valah din lume ce a recunoscut independenta SUA , o realizare a acelor timpuri de un curaj de exceptie ,prin care s-a dat cale libera spre libertate si afirmare a ceea ce a devenit prima putere politico-economica a lumii moderne!

RELATIILE VALAHIEI CU VENETIA SI RAGUSA

Mircea cel Batran si tatal acestuia, Radu I

Nu mai sunt dubii ca au fost relatii intre statul romanesc medieval Valahia si cele ale Venetiei si Ragusei, ca zone importante de latinitate Balcanica.
O cronică italiană „Cronaca Carrarese“ povesteşte despre o expediţie a regelui maghiar Ludovic cel Mare d'Anjou în perioada 5 iulie - 14 august 1377 cu intenţia de a supune pe un „Radano prinzipo di Bulgaria infedelle“, identificat cu siguranţă cu Radu I. Aceste relaţii tensionate ce au precedat lupta sunt confirmate de socotelile Republicii Veneţiene unde, în dreptul aceluiaşi an, figurează o comandă destul de mare de armuri complete din partea voievodului valah. Aceste armuri aveau să le poarte acea „armadura da cavali“, 10.000 la număr (cifră, probabil, puţin exagerată).
Din aceasta cronica avem marturia clara despre Radu I(1377-1383)ce avea un stat romanesc care este denumit generic Bulgaria, adica stapanirea romaneasca in acel moment cuprindea Banatul de Severin,Taratul de Vidin , Oltenia, Muntenia si restul zonelor sud Dunarene, adica ceea ce am intelege noi azi prin Bulgaria care nu era altceva decat teritoriul statului condus de dinastia Asanestilor.
De asemenea,in acea vreme se ajungea la Venetia prin zona Patriarhatului de Aquileia ,teritoriul Croatiei de azi, ceea ce confirma memoriile locuitorilor istro-romani vecini cu statul Venetiei ,in legatura cu faptele marelui lor principe Radu !!!
O alta marturie extraordinara despre statul roman medieval al Valahiei o gasim in timpul lui Mircea cel Batran , fiul lui Radu I , care il secondeaza la tron pe fratele sau Dan I si ,dupa cum stim, incepe sa domneasca in 1386.
Nepotul lui Mircea pe nume Ioan, care era fiul lui Dan I ,este atestat de cronicile vremii la Ragusa in anul 1397!!!Marea surpriza este aici : daca patronul republicii Venetia a fost Sfantul Evanghelist Marcu , patronul Ragusei ,conform cronicilor ,a fost Sfantul Blasiu care in croata se numeste Sveti Vlaho !!Nimic altceva decat Sfantul Valah!!Nu mai sunt dubii acum ca in acea perioada nu erau serbii sau croatii cei care stapaneau aceste teritorii balcanice!
O reconsiderare extraordinara a istoriei medievale romanesti unde aflam ca Balcanii in mare parte pana la invazia turcilor a fost sub controlul principilor romani!

PRINCIPATUL PINDULUI (ROMANIA de SUD)

Foto :Harta primul stat intitulat Republica Pindului declarata de Alkibiade Diamandi in timpul ocupatiei italiene a Albaniei in 1917. Republica a fost cunoscuta ca republica de o zi!

Foto :Steagul Pind-ului in perioada 1941-1945 ,harta balcanilor si

provincia autonoma Valaha a Rumeliei cu armata proprie din timpul imperiului Otoman, steagul verde cu cruce rosie a casei Diamandi si harta de azi a Greciei cu identificarea zonei Pind-ului(cu culoare galben).

Pe harta administrativa a statului de Pind(1941-1944)a carui fondator a fost principele Alcibiade Diamandi se observa teritoriul sau cu iesirea la Marea Adriatica in zona insulei Corfu' ce cuprindea o zona din sudul Albaniei(cu culoare maro pe harta)si partea Greciei de azi (cu culoare galbena pe harta).
Steagul principatului este unul constituit pe orizontala din tricolorul romanesc plus culorile galben si negru.
De fapt ,acest steag este mai vechi el dateaza din 1848 si initial avea pe banda albastra scris simbolul romanitatii S.P.Q.R. si doar dupa ce ia nastere regatul Romaniei , steagul se imbogateste si cu stema regala a Romaniei .
A mai existat si steagul verde cu cruce rosie rasturnata in timpul celui de-al doi-lea razboi mondial , un simbol ce aminteste de steagul sudistilor americani(cu diferenta ca acela era cu rosu si albastru).
Oricum simbolistica steagului este profunda, culorile rosu si galben reprezinta nordul Dunarii, albastru reprezinta Dunarea, iar galben cu negru reprezinta sudul Dunarii.

Statul a luat naştere în 1941 , în timpul ocupaţiei italiene a Greciei şi a constituit un stat etnic al aromanilor din Balcani, cei aflaţi iniţial la conducerea sa întreţinând strânse legături cu membrii Mişcării Legionare din România, în rândurile căreia se găseau numeroşi membri provenind din rândurile acestei minorităţi. Capitala statului era la Aminciu, iar Adunarea Naţională se întrunea la Trikala. Steagul era verde, cu o cruce a Sfântului Andrei, de culoare roşie.
Autonomia aromânilor din Peninsula Balcanică a fost iniţial promovat de România, începând cu anii 1860. Prima încercare de a realiza acest scop i-a aparţinut însă lui Alcibiade Diamandi di Samarina, care în 1917 a înfiinţat Republica Pindului, în sudul Albaniei ocupate de italieni. Deşi statul nou format a supravieţuit doar o singură zi, a semnalat începuturile eforturilor personale ale lui Diamandi în această direcţie (în cooperare cu italienii).
După capitularea armatei elene în faţa germanilor, în primăvara lui 1941, şi după diviziunea administrativă a Greciei, Diamandi a format organizaţia separatistă şi naţionalistă denumită A 5-a Legiune Romană, având sprijinul autorităţilor italiene, reprezentand structura puterii pe baza căreia a luat fiinţă Principatul Autonom al Pindului, limitat la zonele amintite mai sus, deşi Diamandi spera în realizarea unui stat care să cuprindă întreg nord-vestul grecesc.
În 1942, o facţiune a VRMO (mişcarea revoluţionară macedoniană pro-bulgară) i-a oferit lui Alcibiade tronul unui presupus regat al Macedoniei, însă nu există dovezi care să ateste că acesta ar fi acceptat oferta. În ciuda inexistenţei acestei dovezi, un succesor al său la cârma Principatului Autonom al Pindului, Iulius I, a ataşat titulaturii sale sintagma de Voievod al Macedoniei. Alcibiade a fost nevoit să abandoneze tronul şi să se refugieze în România în 1942, întrucât ajunsese să fie perceput de populaţia locală ca o unealtă a italienilor, iar de către italieni era perceput ca un agent al intereselor româneşti în Balcani. Cel care i-a urmat la conducerea statului a fost Nicola Matushi, care a încercat un realizarea unui modus vivendi cu liderii grecilor, însă fără succes. Şi el a fost nevoit să se refugieze la Bucureşti odată cu pierderea controlului ţărilor Axei asupra Greciei.
Spre sfârşitul lui 1942, forţele de ocupaţiei italiene care iniţial favorizau colaborarea cu elementele aromâne şi albaneze ale populaţiei şi-au schimbat brusc poziţia faţă de slavii macedonieni. Conform unei surse a fostului serviciu de informaţii bulgar din epoca pre-comunistă, această schimbare de atitudine s-a datorat intervenţiei lui Ivan Mihailov, liderul VRMO, la cel mai înalt nivel în Roma, intervenţie realizată prin intemediul lui Ante Pavelic, şeful statului croat. Titulul de Voievod a fost apoi oferit familiei Csezneky, probabil drept recunoaştere a meritelor sale în furnizarea de cereale către Armata Italiană. Gyula Cdezneky a fost un aristocrat ungaro-croat, aflat în serviciu italian, care a guvernat nominal sub titulatura de Voievod Iulius între august şi septembrie 1943, deşi nu şi-a asumat niciodată puterea în mod efectiv.
Orice umbră de autoritate care mai exista în Principat, a încetat brusc odată cu acea capitulare a italienilor în 1943, în urma căreia germanii au preluat controlul teritoriului. Ultimul „guvernator” al principatului a fost comandantul M. Hatzi, recunoscut de autorităţile germane în 1944 drept lider al suporterilor locali ai ceea ce mai rămăsese din Axă.
Statul şi-a încetat existenţa de de facto odată cu retragerea forţelor germane din Grecia (ironic, determinată de lovitura de stat din …România).

Scurta istorie.
Teritoriul a facut parte din provincia romana Dacia Mediteraneana, apoi din imperiul Bizantin.
Dupa cea de a 4-a cruciada din anul 1204 , face parte din imperiul latin oriental al imparatului Baldovin, cel care este infrant la Adrianopol de regele romano-vlahilor Ionita Caloian .Dupa 1250 este pomenit in cronici grecesti ca facand parte din Marea Valahie(Megale Vlachia)cu conducatori si armata proprie.A fost parte din domeniul principilor Cantacuzino, iar in anul 1346 cand Ioan Cantacuzino ajunge imparat la Constantinopol teritoriul face parte asociat in imperiul serbilor pana in 1377 . Ultimul principe numit si "Cezar al Valahiei" este Alexie Anghel, contemporanul lui Mircea cel Batran.
Din 1394 regiunea va face parte din imperiul turcilor si pastreaza sub denumirea turceasca de Rumelia(adica Romania) o autonomie si armata proprie, pomenita in cronicile vremii cu trupele sale care au participat la asaltul turcilor de la Viena.
Din anul 1881 intra in administratie comuna cu celelalte teritorii grecesti eliberate de sub turci, si isi recapata independenta in 1941.Reintra in organizarea administrativa a Greciei dupa cel de-al doi-lea razboi mondial pana azi.

TARA MARGINA SI STATUL ISTRO-ROMANIA AU EXISTAT! !

Foto: Harta etnica a Banatului si Timocului din 1919(romani-rosu, serbi-verde).

FOTO: Harta administrativa a Serbiei fara Kosovo(culoare gri -jos)si fara Voivodina(culoare portocaliu -sus),unde se disting cu culoare alba cele 7 judete unde traiesc romanii, adica trei in Voivodina si 4 in Serbia centrala si de est.Daca in Banat romanii sunt majoritari in 17 localitati , in schimb in Serbia acestia traiesc ca majoritari in 161 de localitati si in 39 localitati mixte.

Pe baza documentelor pe care le-am avut la dispozitie am reusit sa reconstituiesc harta tarii romanesti Margina, formatiune statala si etnica romaneasca ce a functionat intre anii 1565 si 1833.
Aceasta a luat fiinta sub denumirea de Tara Marginei ca entitate teritoriala desprinsa din Taratul(sau tara)Vidinului in timpul ocupatiei turcesti .
Era un stat cu marime teritoriala aprovimativ egala cu regiunea Oltenia.
Ganitele ei administrative erau:
-in nord-pasalicul de Timisoara;
-in est-Valahia nord-Dunareana-(Oltenia)
-in sud-est- pasalacul de Vidin;
-in sud-pasalicul de Nis si mai jos Valahia sud-Dunareana;
in vest-pasalicul de Belgrad;

In schimb restul Valahiei din partea de sud a Dunarii, care a fost unitate administrativa teritoriala romaneasca pana in 1394(ultimul principe a fost Alexie Anghel-contemporan si cu statalitate vecina statului lui Mircea cel Batran)si care cuprindea teritorii din Albania,Grecia de nord-est si Macedonia ,a fost inclusa in pasalicul Rumeliei.
Dupa cum arata cronicile turce aceasta avea autonomie si armata proprie(vezi asaltul turcilor la Viena).Doar in 1881 regiunea Pindului, ca parte a Valahiei originale intra sa faca parte din Grecia.
Asadar in perioada turcilor avem atestate 5 formatiuni statale romanesti:
-Transilvania,Moldova,Valahia nord-Dunareana(Tara Romaneasca),Margina si Valahia sud-Dunareana, autonoma in Rumelia.

In schimb partea Valahiei cu Ragusa si partile Dalmatiene pana la Istria au fost incluse in administratia imperiul Austriei pana in 1918 cand au luat nastere statul liber Fiume si Ragusa si Zara(melodia Zaraza poarta chiar numele orasului)au fost incluse in noul regat al Italiei.

Margina a fost in aceeasi unitate statala si teritoriala cu Valahia nord-Dunareana in timpul lui Matei Basarab sau Mircea cel Batran, iar in 1594-1595 a constituit o alianta cu Mihai Viteazul- banul Olteniei ,pentru prima unire statala romaneasca din 1600.

Margina a avut o istorie asemanatoare cu Moldova.
Dunarea a fost varianta Prutului moldovenesc pentru Margina, iar includerea partii sud-dunarene in Serbia incepand din 1833 a anulat o statalitate romaneasca de peste 1800 de ani.

Daca partea estica a Moldovei intrata in imperiul rus, a reintrat in noul stat romanesc din 1918 in 1945, si ulterior s-a desprins ca o republica de Uniunea Sovietica in 1991, Margina a ramas fortat in ultimul imperiu sarb chiar dupa ce regatul Serbiei in 1945 s-a transformat in Federatia de state Yugoslave.

In schimb, parte a Valahiei sud-Dunarene reuseste din 1941 in 1947 sa-si reconstituie o unitate statala sub numele de principatul de Pind, iar dupa 1948 reintra fortat sa faca parte din administatia Greciei pana azi.

FOTO:Peninsula Istriei si Statul Liber Fiume(zona istro-romanilor subliniata cu verde sub denumirea Terra dei Cicci)

Surpriza mare!Formarea regatului Italiei din: Regatul Sardiniei ,Regatul celor Două Sicilii ,Regatul Lombardiei-Veneţia, Statele Papale, Statul Liber Fiume(Istria) ,Austro-Ungaria(teritorii) ,Austria Germană(teritorii) si Drava Banovina.

Statele sus-mentionate sunt cele care au intrat in componenta regatului Italiei.
Surprinderea mare pentru toti romanii si mai ales pentru istro-romanii este drapelul romanesc cu culorile rosu-galben-albastru pe orizontala la STATUL LIBER FIUME.
Statul liber( Fiume in romana inseamna rau sau fluviu)si-a castigat independenta de Austro-Ungaria in 1918 si a fost ocupat in septembrie 1919 de trupe paramilitare-asa zisele camasi negre, care au devenit ulterior in Italia, miscarea fascista.
Datorita sustinerii independentei statului din partea SUA, are loc sfarsitul ocupatiei in 1920, iar in 1921 Andrei Glavina revenit de la studii din Romania, infiinteaza la Susnievita prima scoala in limba romana cu circa 430 elevi.
In anul 1924 Statul Liber Fiume este anexat Italiei impreuna cu Terra dei Cicci(istro-romanii zic cire in loc de cine si bire in loc de bine), pana la sfarsitul celui de-al doilea razboi mondial.Tot in regatul Italiei au facut parte orasele Valaho-dalmatiene Zara si Ragusa.

Peninsula Istriei care a fost impartita administrativ pana in 1924 intre regatul Italiei in zona occidentala si statul liber Fiume in zona orientala, este ocupata de armatele lui Tito si anexata Yugoslaviei, mai putin orasul Trieste care revine Italiei. Au loc astfel deportari masive si de curatare etnica a zonei (circa 400.000 persoane) de istro-romani si venetieni, unii isi gasesc refugiu in Italia altii emigreza in America si Australia.Astfel ocupatia slavilor pune sfarsit ultimului stat liber romanesc din vestul Balcanilor.
De amintit ca atestari de formatiune statala romaneasca in Istria dateaza din 1300 in timpul principelui Radu, iar in localitatea dalmatiana Ragusa a fost atestat in 1397 principele Ioan, nepotul lui Mircea cel Batran, cel care a fost contemporan cu Alexie Anghel ultimul cezar al Valahiei macedo-romanilor.

Bagiu Ovidiu